Fluture

Eu de cand ma stiu pe lume,
Fluture am vrut sa fiu
Sa strabat acele culmi
Ce nu pot sa le descriu


Pan' la stele sa ajung
Colb de aur eu sa strang
Sa-l aduc pe-acest pamant
Pentru-al florilor vesmant


Toata lumea sa devina
Mult mai buna si senina
Ca o zi de primavara
Cand ies fluturii afara

Pentru ca nu ii voi uita niciodata:)

Bunicii mei au fost si vor ramane

Cei mai frumosi bunici din asta lume

Cu glas duios si suflet mare

Mereu stiau s-aduca alinare

Bunicul imi canta mereu

Era dupa sufletul meu

Iar scumpa mea bunica imi facea

Ciorapi de lana, din lana ce torcea

Cand ingerii la ei i-au luat

Nu mi-a ramas nimic, decat sa plang

Sa plang si sa ii port in gand.

In gand, in suflet si in vise….

Amintiri scrise in versuri

Am sa va spun acum povestea,

Unor copii ce s-au iubit,

In timplul ce-a trecut de mult

Si toti parca-au uitat povestea

Insa ei doi nu au uitat

Si nici nu au vor uita vreodat',

Deoarece iubirea lor

Nu a trecut asa in zbor

Ci, a ramas in amintiri

Si ea nicicand nu se va stinge

Nici pe pamant cat vor mai fi,

Si nici in rai cand vor ajunge

Acele flori de catifea

Nicicand nu vor putea uita

Povestea lor cea minunata

Caci nu s-au ofilit vreodata

Ele au stat mereu asa

Ca-n zilele de primavara

Din viata celor doi copii

Ce s-au iubit din cale-afara

Cum a putut lumea uita 

Povestea lor cea minunata?

Ea se numea Claudia

El, nu se va sti niciodata