Daca dragoste nu e, nimic nu e....!

          Cuvintele personajului Petrini din romanul ''Cel mai iubit dintre pamanteni'' de Marin Preda, cuvinte care se trag din spusele Sf. Apotol Pavel,arata ca dragostea este motivatia , suportul si finalitatea vietii noastre pe pamant. Ea ni se descopera mareata si gingasa in persoana mamei  inca de la nastere si ne insoteste de-a lungul intregii vieti. Cand copilul face vreo rautate si mama ii spune: '' Du-te de la mine, nu te mia iubesc!'' micutul nu mai afla pace pana ce mama nu-l ia in brate si-l iarta.
     Poti sa-i oferi unui copil tot confortul: hrana, caldura, jucarii cu carul, daca nu se simte iubit, daca nu are in jurul sau acea caldura a dragostei, acesta va avea toata viata sufletul uscat si nu va fi in stare sa ofere la randul lui dragoste.
      Mai tarziu, cand ne aflam jumatatea, cand ne unim destinul cu cel al unui partener de viata, dragostea face sa ne drauim aceluia cu toata fiinta noastra, sa doresti sa intri  in voia sa, sa te identifici cu gandurile lui. . Iubirea se imbraca  in cel iubit ca intr-o haina.
Cand vorbesc despre dragoste, m-as referi mai mult la simtamintele inimii, si mai putin la gesturile ei exterioare: '' Dragostea toate le rabda, dragostea toate le crede, dragostea toate le iarta, dragostea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar, dragostea nu se trufeste, dragostea nu se inalta, dragostea nu cauta ale sale.''
    Sunt tineri care, cand se casatoresc, pornesc in viata cu de toate: apartament, masina, bani, etc. Si totusi se despart. De ce? Pentru ca le lipseste acel sentiment inegalabil si minunat, care este dragostea. Tot asa, sunt familii care traiesc la limita subzistentei: nu au de niciunele, dar ii face fericiti acea farama de lumina ce se numeste iubire.
      Din pacate, in zilele noaste cand lumea se inchina zeului masina, zeului confort, zeului lux dragostea se afla tot mai putin in inimile noastre, daca nu cumva am izgonit-o de tot de la noi.
La tot pasul vezi batrani neputinciosi si singuri , uitati de copiii carora le-au dat viata, vezi copii abandonati de parinti, si auzi de toata uratenia unei lumi debusolate, ratacite. Viata a devenit o jungla , in care nu mai exista dragoste, mila sau iertare in care fiecare il il inseala pe celalalt, il prada, il minte, doar pt ca respira celasi aer ca si el.
                     Solutia?     Cineva a spus ca sec  XXI va fi unul religios sau nu va fi deloc. Daca nu vom gasi calea de a convietui in respect si iubire cu semenii nostri atunci ne vom autodistruge.

Un inger!

Ai plecat din lumea mea
Poate ca nu trebuia.
Trebuia sa fii cu mine,
Si la rau, dar si la bine.

Mereu somnul mi-ai veghiat,
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Ma-nvatai mereu de bine...
C-ai tinut prea mult la mine.

Aud glasul tau mereu,
Peste tot in jurl meu,
Si as vrea macar o zi,
Langa mine sa mai fii.

Dar eu stiu ca nu se poate,
Ai plecat in alta parte,
Ai plecat si-o sa devii,
Un inger, oriunde-ai fi,
Si ma vei pazi mereu,
Cand mie imi va fi greu.

Aş vrea...

Aş vrea sa simt iubirea
In fiecare clipa,
Să-mi vad si eu menirea,
Ce zboara pe-o aripa.

Aş vrea sa fiu cu tine,
Deşi nu te cunosc,
Aş vrea sa vii la mine...
Poate,mi-ar fi mai bine....

Aş vrea sa nu mai sufar,
Dar ştiu ca nu se poate,
Esti undeva departe,
In umbra noptii,poate



Aş vrea sa vii iubire...

Astept vacanta!!!

Saptamana asta a fost una foarte agitata. Am alergat in toate partile si parca totul fara niciun rezultat, sau cel putin presimt ca toata alergatura asta nu o sa dea vreun rezultat.

Incepand de luni a fost ceva de genul de la canto la scoala, de la scoala la canto si tot asa.

Singurul lucru bun din toata saptamana a fost faptul ca am luat o preselectie la un concurs foarte important pentru mine. Este  primul concurs de muzica din viata mea si nu stiu de ce, dar imi este foarte teama. Mi-e teama sa nu-i dezamagesc pe cei care m-au ajutat mereu, mi-e teama ca nu sunt suficient de pregatita. Mi-e teama!

Dupa ce ca vocea mea nu e suficient de lucrata mai da si o nenorocita de raceala peste mine, iau un pumn de pastile odata care nu imi fac altceva decat sa imi dea niste cumplite intepaturi in inima, sunt pe punctul de a-mi pierde cea mai buna prietena, lipsesc de la concursul unei alte prietene bune, primesc nu stiu cate telefoane pe zi, toate de genul: Claudia trebuie sa faci nu stiu ce, trebuie sa vii nu stiu unde, etc. Si ca meniul sa fie intreg, ma mai cert si cu ai mei putin asa.:(

Simt nevoia de o pauza in care sa stau cu parintii mei si prietenii mei, sa ma duc la tara si sa stau cu cele patru pisici ale mele, pe care le iubesc foarte mult, sa simt si eu mirosul primaverii care a venit, iar eu aproape ca nu imi dau seama de acest lucru. Vreau sa-mi revendic toate  greselile, pe care le-am facut fara voie.

Astept vacanta!:)

Visul

O dimineata cam tarzie, 
O fata putin cam zglobie,
Un inger care o pazeste,
Oriunde este si paseste.


O zi cam prea aglomerata,
Un ger cumplit cam dintr-odata,
O mare alba de ninsoare,
Un vis ce-ajunge pan' la soare.


O meleodie-armonioasa,
O voce destul de frumoasa,
Un om bun care o ajuta,
S-ajunga calea cea pierduta.


Un vis care s-a implinit,
Un sunet nemaiauzit,
O seara plina de mister,
O stea ce-a aparut pe cer,


O seara destul de geroasa,
O melodie-armonioasa,
O fata care vrea sa cante, 
Un inger ce vrea s-o ajute.

Mama

Astazi nu sunt langa tine
Si nici maine nu voi fi,
Dar in sufletul meu,nimeni
Nu te poate-nlocui


Tu esti primul meu cuvant,
Prima dragoste a mea,
Prima care mi-a zambit.
Prima si ultima stea.

Primii pasi mi-ai indrumat,
Somnul mereu mi-ai vegheat,
Tu mereu m-ai legant,
Grija toata mi-ai purtat


Niciodata n-am sa uit,
Ca tu mama m-ai crescut,
Iar eu sper ca intr-o zi.
Te voi putea rasplati.
.
Vreau sa-ti spun ca te iubesc, 
Pentru tot iti multumesc 
Ca esti mama langa mine
Si la greu,dar si la bine

Mereu in inima mea.

In seara asta am vazut un film pe nume ‘’Charlie St Cloud’’ la care efectiv am izbucnit in lacrimi, in primul rand pt ceea ce s-a intamplat in film, iar in al doilea rand pentru ca m-a lamurit in privinta unor lucruri personale despre care voi vorbi in cele ce urmeaza.

Eu si bunicul eram de nedespartit pana ca Dumnezeu sa mi-l ia. Lui ii spuneam orice, la orice ora, el mi-a fost alaturi de fiecare data cand mi-a fost greu, el m-a invatat sa cant, sa iubesc florile, el m-a invatat prima rugaciune, el m-a invatat sa ma bucur de orice rasarit de soare,  prin el am invatat sa iubesc.

Imi aduc aminte de serile cand dormeam cu el si imi spunea povestea mea preferata sau de zilele in care mama vroia sa ma bata pentru toate nazbatiile pe care eu le faceam, iar el ‘’ma scotea de la bataie’’, cum imi placea mie sa spun.

Nu realizam ca nu mai e in toamna aceea tarzie cand a plecat. Cand am realizat, imi propusesem  sa ma duc in fiecare duminica la el. Sa fie un fel de ‘’pact’’, dar bineinteles spiritual, deoarece eram si sunt constienta ca aici pe pamant nu il voi mai vedea decat in vise sau in frumoasele amintiri  ce mi-au ramas cu el. Din finalul acestui film am realizat ca acel ‘’pact’’ sau acea intalnire spirituala nu e neaparat necesara atata timp cat persoana care nu mai e langa tine se afla intotdeauna in inima ta. Si mi-am dat seama ca in ciuda faptului ca nu m-am dus la el in fiecare duminica asa cum imi propusesem , este important sa il am in inima. E in inima mea, e oriunde sunt si eu, si sunt sigura ca va avea grija de mine mereu. Te iubesc bunicule.

Sa nu-incetezi nicicand sa speri

Credeai ca totul e pierdut,
Ca nu mai merita sa speri.
Credeai ca tot adisparut,
Ca nu mai poti nicicand sa ierti.

Speranta ta nu a murit,
Ea e in gandu-ti tot mereu
Si-o viata mai ai de trait,
Iar timpul trece foarte greu

Nu trece greu,doar ti se pare,
Caci asa este cand astepti
Iar intr-o zi totul dispare
Si totusi, tu inca mai speri

Atunci cand dai sa atipesti
Auzi un sunet care-aduce
O veste buna pentru tine,
Si iti dai seama in sfarsit
Ca ai sperat o vesnicie,
Dar visul tau s-a implinit.

Dumnezeu si oamenii

Tu ai fost bun cu lumea toata,
Ai vrut doar bine pe pamnat,
Iar ei n-au pretuit vreodata 
Tot binele ce le-ai facut.


Unii-isi dau seama prea tarziu,
Iar altii poate niciodata,
Dar tu ii ierti mereu pe ei.
Ei, oare-ti multumesc vreodata?


Atunci cand toamna aurie 
Mai are doar trei frunze-n pom,
Ei se gandesc la ce-o sa vie,
Cad in regret ca orice om.


Cand frunzele toate dispar
Si iarna cea grea vine
Privesc in urma cu regret 
Si se roaga la tine


Se roaga-n taina si asteapta.
Sa vin asi in calea lor  
Macar o zi de primavara 
Dar totul se stinge usor.

Fluture

Eu de cand ma stiu pe lume,
Fluture am vrut sa fiu
Sa strabat acele culmi
Ce nu pot sa le descriu


Pan' la stele sa ajung
Colb de aur eu sa strang
Sa-l aduc pe-acest pamant
Pentru-al florilor vesmant


Toata lumea sa devina
Mult mai buna si senina
Ca o zi de primavara
Cand ies fluturii afara

Pentru ca nu ii voi uita niciodata:)

Bunicii mei au fost si vor ramane

Cei mai frumosi bunici din asta lume

Cu glas duios si suflet mare

Mereu stiau s-aduca alinare

Bunicul imi canta mereu

Era dupa sufletul meu

Iar scumpa mea bunica imi facea

Ciorapi de lana, din lana ce torcea

Cand ingerii la ei i-au luat

Nu mi-a ramas nimic, decat sa plang

Sa plang si sa ii port in gand.

In gand, in suflet si in vise….

Amintiri scrise in versuri

Am sa va spun acum povestea,

Unor copii ce s-au iubit,

In timplul ce-a trecut de mult

Si toti parca-au uitat povestea

Insa ei doi nu au uitat

Si nici nu au vor uita vreodat',

Deoarece iubirea lor

Nu a trecut asa in zbor

Ci, a ramas in amintiri

Si ea nicicand nu se va stinge

Nici pe pamant cat vor mai fi,

Si nici in rai cand vor ajunge

Acele flori de catifea

Nicicand nu vor putea uita

Povestea lor cea minunata

Caci nu s-au ofilit vreodata

Ele au stat mereu asa

Ca-n zilele de primavara

Din viata celor doi copii

Ce s-au iubit din cale-afara

Cum a putut lumea uita 

Povestea lor cea minunata?

Ea se numea Claudia

El, nu se va sti niciodata