Tu ai fost bun cu lumea toata,
Ai vrut doar bine pe pamnat,
Iar ei n-au pretuit vreodata
Tot binele ce le-ai facut.
Unii-isi dau seama prea tarziu,
Iar altii poate niciodata,
Dar tu ii ierti mereu pe ei.
Ei, oare-ti multumesc vreodata?
Atunci cand toamna aurie
Mai are doar trei frunze-n pom,
Ei se gandesc la ce-o sa vie,
Cad in regret ca orice om.
Cand frunzele toate dispar
Si iarna cea grea vine
Privesc in urma cu regret
Si se roaga la tine
Se roaga-n taina si asteapta.
Sa vin asi in calea lor
Macar o zi de primavara
Dar totul se stinge usor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu